Rolul microelementelor

 

          Microelementele sunt prezente în cantităţi mici în ţesuturile plantelor. Prezenţa lor este însă absolut necesară. Ele intervin în metabolismul general, în creşterea şi dezvoltarea plantelor şi în procesele de imunitate. Dintre microelemente cele mai importante sunt: Zinc (Zn), Cupru (Cu), Fier (Fe), Bor (B), Mangan (Mn), Molibden (Mb).

     Zinc (Zn)

Zincul are rol în sinteza clorofilei, creşterea plantelor, sporirea rezistenţei la secetă şi ger, în fecundare, în fixarea azotului de către leguminoase.

Lipsa de zinc se manifestă pe cernoziom şi soluri alcaline cu pH de 7,8, pe soluri reci cu exces de umiditate şi cu temperaturi scăzute.

 

     Cupru (Cu)

Cuprul este esenţial tuturor plantelor şi are rol în formarea clorofilei, în germinarea seminţelor, în sporirea rezistenţei la secetă şi în aprovizionarea cu apă. Lipsa cuprului în plantă se manifestă prin ofilirea frunzelor tinere la cartofi, ofilirea frunzelor la salată.

 

     Fier (Fe)

            Fierul este utilizat de plante sub formă de săruri feroase şi ferice. Fierul influenţează fotosinteza, fosforilarea oxidativă şi metabolismul azotului, catalizează biosinteza pigmenţilor clorofilieni şi carotenoizi. Lipsa lui provoacă îngălbenirea şi albirea frunzelor tinere. Este prezent în cantitate mare în spanac.

 

      Bor (B)

            Are un rol fiziologic multiplu, participând în metabolismul plantei.

            Borul stimulează creşterea şi dezvoltarea plantelor şi în special al rădăciniilor şi tulpinilor precum şi fecundarea florilor. El se află în cantităţi mari la sfeclă, ridichi.

Insuficienţa lui în nutriţie provoacă cloroză, răsucirea şi deformarea frunzelor superioare, oprirea proceselor de creştere şi dezvoltare, apariţia de pete brune sau negre în interiorul fructelor. Lipsa lui produce pagube mari la sfeclă, conopidă.

 

     Mangan (Mn)

            Manganul este necesar pentru reducerea nitraţilor. Manganul are rol stimulator în creşterea plantelor, în formarea florilor. Simptomele de carenţă la dicotiledonate apar sub formă de cloroză la frunzele tinere, între nervuri, spre deosebire de carenţa fierului care apare pe toată frunză sau carenţa de magneziu care apare pe frunzele bătrâne. Lipsa manganului provoacă pierderi mari la spanac, fasole, cartof, mazăre. Apar pete galbene pe frunzele de sfeclă.

Excesul de mangan produce efecte toxice şi se manifestă sub formă de pete brune, care apar pe frunzele mai bătrâne. Plante indicatoare ale excesului de mangan sunt: varza, conopida, tomatele, porumbul. La aceste specii sunt afectate rădăcinile, care se brunifică şi pe frunze apar pete necrotice. 

           

     Molibden (Mb)

            Măreşte cantitatea de azot fixat biologic la leguminoase şi asigură uutilizarea completă a azotului de către plante.

Lipsa de molibden afectează în special conopida, tomatele, salata, spanacul, pepenele, dovleacul. Molibdenul este foarte important la conopidă. Cu adăugarea molibdenului se poate mări rezistenţa conopidei faţă de temperaturi scăzute.

Când se dă prea mult azot în primele faze de vegetaţie şi apare un fenomen fitotoxic trebuie intervenit cu stropiri pe baza de molibden.