Administrarea îngrăşămintelor la culturile de varză

 

            În cazul culturilor de varză, una dintre cele mai importante verigi tehnologice este administrarea îngrăşămintelor, din simplu motiv că sunt unele

elemente (ex calciu), care doar prin administrare de bază poate ajunge în mod eficient la plantă. Aceste îngrăşăminte, ulterior, nu au eficienţă prin administrare foliară sau pe parcursul vegetaţiei.

Pentru a face în mod precis această operaţie de înlocuire a îngrăşămintelor în sol este nevoie de o cartare agrochimică, deoarece doar aşa putem să calculăm necesarul culturii de îngrăşăminte de bază şi/ sau pe parcursul vegetaţiei.

Tabelul următor vă ilustrează consumul specific pentru realizarea tonajului dorit, şi care ne indică ce cantitate ar mai trebui administră după cartarea agrochimică:

 

Necesarul de îngrăşăminte

 

Specia

Producţie  (t/ha)

Necesar substanţă activă

(kg/ha)

 

 

 

 

N

P2O5

K2O

CaO

MgO

 

Varză

24-32

118

80

162

175

12

 

32-40

158

108

216

195

17

 

40-48

194

130

265

230

21

 

48 <

229

156

312

286

31

 

                   

 

După ce aveţi făcută şi cartarea, administrarea îngrăşămintelor se face după tabelul următor:

Administrarea îngrăşămintelor, fazial

 

Elementul

Îngrăşământ de bază

La înfiinţarea culturii

În vegetaţie

Foliar

Azot (N)

0-30 %

50-70 kg/ha

65-95 %

0-5 %

Fosfor (P2O5)

95 %

10-20 %

0 %

0 %

Potasiu (K2O)

25-50 %

10 %

40-65 %

0 %

Calciu (CaO)

88 %

0 %

10 %

2 %

Magneziu (MgO)

60 %

10 %

30 %

10 %

Sulf (S)

50 %

0 %

40 %

10 %

Microelemente

0 %

0 %

0 %

100 %

 

Azotul este un element care migreaza cu uşurinţă în sol. De accea pe soluri nisipoase nu e recomandată administrarea de toamnă, sau dacă se consideră doar în cazul în care se încorporează cu masă vegetativă în acest caz să se administreze cca 10 % din necesarul total.

În cazul îngrăşămintelor de bază şi în perioada de vegetaţie se pot folosi îngrăşăminte complexe, de preferinţă cu procent căt mai ridicat cu azot.

Îngrăşămintele foliare pot avea concentraţie de 45% N şi 1% microelemente, dar administrate în diluţie de 1-5%.

Fosforul elementul care migrează cel mai greu în structura solului, ca şi îngrăşământ de bază se poate administra sub formă de superfosfat (18-20%P2O5). Din necesarul total al plantei doar o cantitate minimă trebuie administrat ca şi îngrăşământ de baza şi marea parte se administrează ca îngrăşământ la înfiinţarea culturii sau starter. Fosforul stimulează dezvoltarea rădăcinii, se elimină în perioada de primăvară învineţirea răsadurilor.

Potasiul are o migraţie moderată în sol, iar în solurile structurate migraţia este şi mai redusă. Ca îngrăşământ de bază se poate folosi Sulfat de Potasiu (50%K2O + 18%S). În culturi din spaţii protejate se mai poate folosi şi sub formă de azotat de potasiu (46%K2O + 13,5%N).

 

Calciu practic nu are migraţie în straturile solului. Plantele în schimb absorb calciu în cantităţi mari, dar calciu sub formă asimilabilă este în cantităţi foarte reduse. De aceea administrarea calciului este necesară şi foarte importantă.

Ca şi îngrăşământ de bază este sub forma de oxid de calciu (CaO), adică amendamente. Sub formă de îngrăşământ foliar sub denumirea de azotat de calciu. Utilizarea îngrăşământului foliar are efect doar aparent, nu reglează la nivel macro necesarul plantei.

 

Microelementele se administrează, şi sunt încorporate în îngrăşămintele complexe aplicate, de bază, dar se pot aplica şi foliar.

 

Îngrăşământul organic (gunoiul de grajd), se poate administra ca şi îngrăşământ de bază, dar trebuie avut în vedere ce elemente conţine acesta. În cazul aplicării îngrăşământului organic se reduce considerabil folosirea îngrăşămitelor chimice.

Tabelul următor vă prezintă valorile nutriteve ale gunoiului de grajd, în funcţie de maturitatea acestuia.

 

Valorile nutritive ale gunoiului de grajd sub formă fermentată (kg/10 tone)

 

Maturitatea

N

P2O5

K2O

Primul an

15

15

40

Al doilea an

10

10

20